Nu ştiu exact ce-i veni lu’ Adi să se lege la cap dacă nu-l doare, da’ odată trezit cu familion lipsă, ne-a chemat să aruncăm o geană la noul căsoi ridicat undeva în afara oraşului. Şi cum suntem foarte prompţi, la scurt timp după miezul nopţii eram cu fundu’ în maşină, călătorind spre necunoscut. :D
Curând însă, ne-am cam pleoştit.
Pentru că eu ocupam scaunu’ mortului, îmi revenea sarcina de a primi telefonic indicaţii şi a le transmite mai departe, dacă reuşeam să acopăr haosul gata dezlănţuit… Urci dealu’, prima la stânga, după transformator, prima la dreapta, tot înainte – în timp ce, datorită peisajului destul de vitreg, învârtitorul de volan hiperventila cam aşa:
“Pfuaaai ce noroi ! Se scufundă naibii maşina. Şi ce de bălţi ! Suntem în pustietate ! Adiiii, unde te-ai mutat ?! Mai venim când asfaltaţi drumu’ ! Iarna ce faceţi dacă rămâneţi înzăpeziţi, folosiţi elicopteru’ ? STUF ?! ĂLA-i STUF ?! AAAA !! Adiii, mută-te înapoi în civilizaţie !!!”
Adică Adi s-a mutat într-o căsuţă luxoasă, mobilată cu gust, amenajată rafinat, în care nu-i lipseşte nimic; singura problemă e că minunata căsuţă din poveste se află depaaarte de oraş, într-un loc care aduce a bol de noroi. Nici măcar ditamai smocu’ de stufăriş nu lipseşte. Mai sunt câteva viluţe recent construite în zonă, da’ niciuna locuită. În rest… câmp şi beznă. Ceea ce face priveliştea şi mai sinistră e fix vecina casei lu’ Adi. După contur, pentru că n-am desluşit mai mult în noaptea făr’ de lună, e your random haunted house. Îi lipsea norul deasupra, liliecii în jur şi lumânarea înăuntru.
Două filme şi un castron de popcorn mai târziu, la întoarcere, degeaba chicoteam despre tunelul subteran secret care va lega la iarnă Selgrosul de Adi, pentru înlesnirea aprovizionării. Am căzut pe gânduri şi am avut o revelaţie cum n-am mai avut de pe la vreo 6 ani, când mă juram că eu îl iubesc pe Florin Piersic, n-o să mă mărit niciodată şi în nici un caz, sub nici o formă şi în nici o împrejurare nu va ieşi un bebe de acolo ! Evident, am mai crescut, Florin Piersic nu mă mai interesează, iar în celelalte privinţe m-am înmuiat considerabil. Însă…
Io, deci io, nu vreau să stau la casă niciodată. Nu vreau mansardă şi o cameră numai cu proiectoru’ pentru filme. Nu renunţ la supermarket pentru un ABC la care-ajung toamna numai în cizme de cauciuc. Nu vreau să-mi ia juma’ de oră cu maşina să ajung în oraş. Nu vreau să ies la o bere şi să nu mă pot întoarce pe jos acasă. Îmi place în civilizaţie şi dintr-o dată îi iubesc şi pe vecinii care abuzează de bormaşină, şi pe babele care mă ignoră. Îmi place la bloc. Şi la camera mea n-aş renunţa nici pentru zece căsoaie. Iar pe Adi, deşi ştiu că-i antisocial şi atmosfera îi prieşte, îl compătimesc.
Da’ cine ştie, când oi avea cinci copii şi şapte nepoţi… da’ până atunci gândiţi-vă la Florin Piersic şi lăsaţi-mă să trăiesc în lumea mea. :))
Mai încolo vă arăt biblioteca. Asta dacă mă trezesc pe lumină şi o pot trage-n chip, să se şi vadă.
Oho, I’m with you on this one! Nu m-as muta veci la casa!
O casa nu trebuie sa fie cu mansarda, nici nu trebuie sa aiba camera cu proiector. Nu e neaparat sa fie calda, rece, departe de centru sau de supermarket-uri. E mai aerisita, mai persoanla. Vecinii nu te aud, nu te miros, nu te cunosc. Poate sa fie la 15 minute de centru. M-as mai juca de-a argumentele daca nu ar fi dimineata. Nu-ti place acasa… nici macar la mine acasa? :)
Come on, even Dorothy said it… there’s no place like (a) home, there’s no place like (a) home! :))
Draga Roxa,
ai dreptate in anumite privinte. Iti spun eu care am facut tranzitia de la bloc la casa. Sunt avantaje si dezavantaje.
A, am uitat sa ma prezint, sunt Stefan fratele lui Adi si locuiesc in Cluj la casa de 2 ani.
Initial si noi aveam drum cu noroi, au fost perioade cand umblam cu doua perechi de incaltaminte la noi, chiar daca aveam si masina. Dar a trecut, iar acum e mai bine, nu avem inca asfalt dar nici noroi. Am pus mana de la mana si am facut noi, vecinii de pe strada, o amenajare provizorie a drumului pana cand scumpii nostrii “administratori de urbe” vor face ceva concret.
Alt dezavantaj este cel cu “ABC-ul”, insa acesta se poate usor depasi cu putin spirit de organizare. Adica niste cumparaturi pe baza de lista pentru mai multe zile. Cat despre paine, lapte si alte perisabile, in drum spre casa de la servici precis treci cel putin pe langa cateva ABC-uri.
Poate mai poftiti pe la Adi si iarna cand va fi noroiul inghetat si cand arde focul in semineu. Sau poate o vizita primavara si vara pe caldurica, un suc sau o bere pe terasa, o sa iti schimbe parerea despre viata in mijlocul naturii.
Iar “io, deci io” nu m-as muta inapoi la bloc, pentru nimic in lume. Si spun asta pentru ca nu mai vreau sa aud bormasina vecinului, nu mai vreau sa miros in casa scarii ce a gatit vecina de la parter sau ce a prajit vecinul de la 2, nu mai vreau sa fac liniste in miez de noapte, nu mai vreau sa ma cert pentru un loc de parcare, nu mai vreau sa particip la sedinte interminabile de bloc in care se dezbate daca e oportuna sau nu izolarea blocului, daca ii marim sau nu indemnizatia femeii de servici, sau daca refacem acoperisul blocului sa nu le ploua celor de la ultimul etaj in casa.
Nu vreau sa scuz sau sa acuz pe nimeni, vreau insa ca poporul sa stie ca viata la casa poate fi minunata, si locuitul pe etaje in blocuri aglomerate de tip comunist sau mai aglomerate de tip occidental (vezi cazul Clujului) are o alternativa.
O alternativa care nu presupune eforturi considerabile, ci o investitie de ordinul preturilor de astazi la apartamente.
Salutari cu respect.
Stefan
I share your thoughts completely. I won’t trade an apartment for any house on the top of any mountain, tree or manure pile. Allthough I love the smell of fresh manure in the morning :P , I’d rather smell the homeless pissing under the stairs in my apartment building .
I had a choice a while ago and I chose the apartment for the same reasons you mentioned in the article.
Who knows, maybe 30 year from now I’ll build my own little dream house, and maybe, just maybe it’ll be smack down in the center of town :D
in oras la casa cred eu ca-i cel mai bine. dar cu greu as pleca din mediul pe care-l cunosc – bloc cu 4 etaje.
casa, ca nu imi plac vecinii si manelele ‘aluia de la 4 bagate strategic in diminetile in care sunt mahmur, cum nici lui nu-i plac metalele mele bagate cand nu sunt, ca la bloc pur si ai prea multe scari de urcat, mai ales in serile de dinaintea diminetilor cu manele.
plus la apartament nu-ti poti monta hamac. stii ce fain stai in hamac?!
Ionuca, nu prea ai de ales când vine vorba de Baia Mare, cel puţin. :))
Diana, ba poa’ să te miroase, audă şi vizualizeze, în unele cazuri (casele perete-n perete din Ardeal), chiar mai bine. Îmi place mai mult camera ta, da’ nici ea n-ar avea nici un farmec fără stăpână. >:D< Ştefan, salut ! :) Se pare că Adi a promovat povestioara asta peste tot. :)) Îţi înţeleg punctul de vedere şi văd că te-ai adaptat, pentru că deh, e în sângele speciei. Nu pot decât să mă bucur pentru tine, da' vezi tu, chestiile astea diferă de la caz la caz. Sunt sigură că pentru mulţi viaţa la casă e minunată şi-i scuteşte de multe bătăi de cap, dar pentru mine nu, mai ales din motivele mai sus enumerate. Nu sunt o persoană foarte bine organizată ca să-mi fac liste enorme şi apoi să cumpăr tot de la hypermarket, îmi place mie să fiu mai spontană şi să am totul la-ndemână, oricând şi la orice oră. Cu condusul nu mă omor şi oricum, în urbea asta uitată de lume nu prea sunt probleme cu locurile de parcare. Iar în rest... pe voi vă pot incomoda şi şantierul/manelele vecinilor când îşi fac piscină/dau un pool-party. Balanţa ar înclina înspre voi din cauza şemineului, pentru care vă urăsc cu pasiune. :D Şi da, o să mai vizităm căsuţa şi altădată. Oricum ar fi pe-afară, în interior e raiul pe pământ, cum am zis. ;) Ionuţ, te-nţeleg perfect. Smart choice, zic eu. Dacă mai trăim peste 30 de ani... vedem noi pă dreq pe pielea noastră. :)) morbo, eu sunt în bloc cu 10 etaje şi tot îmi place. Eşti mai... anonim. Să ştii că-mi plac nişte căsuţe din oraş, dar de-acolo până la a locui în ele... no thank you. :)) Raul, dă-l naibii de hamac, mă duc la munte două săptămâni şi-mi pun hamacu-ntre doi pomi şi mă dau huţa huţa pentru tot restul anului. În rest... la noi la ţară este lift, şi manelele pot veni şi de peste gard, cum ziceam, asta dacă nu-ţi izolezi fonic curtea sau ceva...