Mă da’ parcă trăiesc în zona crepusculară. Ştiam că blocu’ meu e cam schizo, da’ la un asemenea grad de denaturare a normalităţii n-a ajuns niciodată. Mă rog, poate atunci când vecinu’ de la apartamentu’ 9 a căzut în gol cu liftu’, da’ asta a fost demult. Evident, eu am aflat abia acum, da’ tot cu liftu’ mă plimb, aşa că ce mai contează…
Dacă ziceam de lift, cu ăsta începem. Mă evită. Pornesc de-acasă cheaună de somn la 7 dimineaţa, apăs butonu’ şi el merge la 4, adicătelea c-un etaj mai sus, şi rămâne acolo. Ooook… La vreo 12 ore distanţă, când mă-ntorc şi io ca tot omu’ acasă, obosită şi vai de capu’ meu, mă urc în lift. Apăs butonu’ 3, el mă lasă la… 4. De fiecare dată în ultima lună de zile. Şi nu m-ar deranja să cobor 3 etaje dimineaţa şi unu’ seara dacă n-ar fi vorba de penibilul situaţiei, mai ales în ultimu’ caz, când se mai iţesc vecini care zâmbesc îngăduitor. Ce-o fi gândind ei, ia uite şi la asta, săraca, n-o prea duce capu’ să apese corect un nenorocit de buton şi să ajungă unde vrea. Sau poate mă învinovăţesc că le consum curentu’ degeaba un etaj în plus, c-ar fi în stare ! :-j
Şi pentru că totu’ se leagă… dacă merg pe scări, mă confrunt cu altă problemă ivită din neant. Ştiţi, pe palier avem becuri d-alea cu senzori de mişcare. Adică te mişti şi se aprinde becu’. Sau, teoretic, aşa ar fi normal. 8-| Fi’ncă de când străbat coridoarele, iaca ce-ajung şi io în dreptu’ unui bec şi pac ! … se stinge. :| Nu ştiu de ce era aprins in the first place, don’t even ask. Aşa că de multe ori înainte să mă avânt în jos pe scări, tre’ să m-apuc să sar, să dansez, să bat din palme, să fac cu mâna şi alte penibilităţi de genu’, doar-doar i s-ar face milă şi senzorului ăluia de mine… Până acum n-a venit nimeni de la camera ascunsă să mă felicite pentru răbdare.
And last, but not least… mi-e crăpată cutia poştală. Nu prea ajungeam la ea bine nici înainte şi trebuia să pipăi în interior ca să fiu sigură că nu e nici o hârtie rătăcită, da’ acum nici strategia asta nu mai funcţionează. Nu ajung să “sap” după peretele spart şi era cât pe ce să pierd frumuseţe de aviz de la poştă. Noroc cu masculii înalţi ai familiei.
Mnoah, da’ totuşi, hai că poţi. Nu te laşi până nu sare şi ceva în aer, bănuiesc. (Vorbesc cu blocu’, apparently it has a will of its own).
mnoah, cam de aia imi place sa stau la casa :D. Eviti faza cu urcatu’ si cu vecinii. I know, I know, tie nu ti-ar placea. Ca nu zice ca are “a will of its own” ca ma duce cu gandul la hotelul Overlook a lu’ King. :-S
Chiar ca bloc horror, nu? Dar daca traiai intr-un bloc normal, ia zi, mai aveai ce scrie pe blog? Nu mai aveai ;)
Si vrei idei? Presupun ca nu de la cei ca mine, dar, iata cum se procedeaza, in ciuda vorbei, desteapta-te romane, traiasca si capra vecinului. Daca nu poti sa repari un sistem distruge-l total, sa moara si picioarele vecinilor.
mai.. deci sa iti explic cum sta treaba.. cat timp nu te batai in fata becului de te vad aia dintr-un birou de vis-a-vis si se aduna 3 sa rada, n-are farmec. Daca nu incerci sa agiti chestia aia magnetica de bipaie si ti se deschide usa la bloc sau poarta la casa de vreo 10 ori in toate pozitile pana se deschide la un pumn, tot degeaba. Si daca nu stai jumatate de ora in varful scarii la vecina in curte sa iti dai jos matzul din bradul tau la chiuiturile “incurajatoare” a alora din strada, nici n-ai ce scrie:))
oricum, foarte tare chestia cu liftul.. crezi ca fiind in romania, merge cu spaga?
clarificare ulterioara.. fiindca nici eu nu am reusit sa inteleg exact ce am scris, there we go:
fraza cu chestia de bipaie. chestia de bipaie e cardul magnetic ce foloseste pe post de cheie. si ce voiam eu sa exprim acolo se referea la faptul ca face figuri si uneori nu vrea sa functioneze, oricum ai plimba cardul prin fata senzorului. dar, ca in reclamele cu prosti, merge cu pumni
chiar asa ”romaneste”…sa iei liftu’ trei etaje numa’ ca sa nu creada vecinii ca ”n-ai valoare” :D
Deci ce-am înţeles io de-aici: că dacă ar merge liftu’, viaţa mea ar fi banală; că tre’ să desistematizez blocu’, adică să-mi mutilez toţi vecinii, şi că ar fi interesant să mituiesc liftu’ să mă ducă unde trebe. De la morbo n-am înţeles nimic pen’ că vorbeşte subdialecte suburbane subculturale. :))
daps.. si fiindca ai inteles perfect, pot sa te bag in blogroll?
E blogu’ tău, tu tronezi peste el, tu decizi ce se-ntâmplă acolo. :) Mulţumesc, that is if. :D