Despre cum n-am adormit la chef, da’ mai bine-ar fi fost să

Ioi. Iooooi. IOOOOI ! Câte şanse erau ?!

Dacă e vineri seara, e socializare şi serbat zi de naştere în căminul altfel pustiu. În camera celor două buburuze mai cunosc nişte lume mişto, mai ronţăi un covrigel, mai râdem pe-nfundate de creierul neted al celei de-a treia colege de cameră care se mâţâie înfiorător la telefon şi pe care nimeni n-o suportă. Cinismul şi sarcasmul meu înfloresc sub şiroaie de Angeli şi cuceresc instant, trebuie doar să-mi deschid gura; ficatu’ mai să-mi explodeze de trufie date fiind circumstanţele, somnul ce mă bântuia după un şir pierdut de ore nedormite m-a pupat de noapte bună şi şi-a văzut de treabă, ce mai…

…când cineva zice “PSD” şi reacţionez ca teleghidată. Mă indignez instant şi-mi amintesc de povestirile despre mieluşica blondă de la română-franceză care era angajată de PSD pentru door-to-door şi care nu se mulţumea doar să întrebe oamenii dacă sunt drăguţi să le zică cum votează, mai făcea şi muncă de persuadare, amintind de gogonelele lor electorale utopice, alea cu mii de euro… pe care de unde-i luaţi, mă socotelnicilor ? Din economia care se duce pe… apa de sabat ? Dar prostimea neinformată asculta cu gura căscată, şi-i promitea câte două, trei, patru voturi…

Îmi era imposibil să asociez imaginea fadă a unei prezenţe fantomatice la cursuri cu militantismul ăsta grotesc, aşa că, foarte boemă, cum stăteam în picioare în mijlocul camerei, mă apuc să-i atribui înfocat epitete foarte colorate şi să închei apoteotic cu “Voi chiar v-o închipuiţi p-asta crezând în ceva ? Ahaha…” Astea râd pe sub mustăţi, da’ tac şi eu nu pricep nimic, aşa că mai zic şi un “Whaaat ?” scandalizat.

Mai târziu mă scot diplomate din cameră şi-mi spun. Breaking news: mâţâita colegă de cameră e cea mai bună prietenă a pseudo-pesedistei, da’ bravo Roxa, oricum sunt varză amândouă etc., that’s the spirit, degete mari în aer şi alte alea… Nuuu, nu să potie, ce mă, vă bateţi joc de mine, şi io în gura mare, numa’ trompeta mi-a mai lipsit… oh fuck. 8-|

Aşa că dragii babei, dacă mor accidental la vreun curs comun cu ăştia de la franceză, lăsaţi biata fată în pace, că pe teren neroditor şi-aşa nu-ncolţeşte nimic, da’ aveţi maaare grijă la brainwash-uri jenibile şi viaţa veacului ce va să fie. Jump jump jump jump veşnicaaaa pomenireeeeee gieeee jump jump ugh, amin. \:D/

4 thoughts on “Despre cum n-am adormit la chef, da’ mai bine-ar fi fost să

  1. morbish, dă-i înainte cu tupeu, nu ? Păi dacă tot am început, what the hell… :))

    altblue, oooh, greşeală elementară ! M-am făcut ca_culorile pesedeului… :))

  2. Noah fix din astea mi se întamplă şi mie. Mi s-o întâmplat când o ponegream pe dirigă în faţa nepoatei sale prin alianţă =)) şi recent, când vorbeam cu pretenu’ care tot la medicină presta despre o profă care mie mi s-a părut o scorpie care să aflu că e ceva rudă cu el care este. Care mi-o picat faţa şi am jurat de acuma că înainte să zic părerea mea despre cineva, o să întreb dacă nu e rudă, pretin, vecin şi alte amabilităţuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *