Scrisă pe telefon azi-noapte
De fiecare dată când ajung aici, parcă mi se resetează creierul. Sistemul urban de valori devine nul când păşeşti desculţ pe trifoi. Am început să mă gândesc serios la varianta cadru didactic. Aici. Departe de meschinăria, promiscuitatea, frivolitatea şi falsitatea de la mai bine de 100 de km distanţă. Măcar un an, după faculte, să-mi revin, să mă întremez şi să-mi regăsesc echilibrul care acum îmi cam scapă printre degete. Idealuri mărunte, linişte mare. Poate n-aş mai vrea să plec. :) Nici praf nu există aici…!
Ha ha
Sunt foaarte de acord. Și eu m-aș duce la sat să predau măcar un an, după ce aș termina facultatea (bine, eu abia o încep din toamnă, dar asta e altă poveste). Dar chiar am luat în serios treaba asta, iar oamenii cărora le-am spus-o au râs (și-am suferit îngrozitor, o da).
cunosc sentimentul… de curând am ars o săptămână la ţară, rupt de civilizaţie.
ioooi tu, ce fain ii pah acolo. :X Abia astept sa vad irl, sa stii :D
Faza nasoală-i că simt aşa şi după excursia din Bucale. Cred că de fapt îs suprasaturată de ACEST oraş şi m-aş duce cât văd cu ochii, oriunde. :))