Şi dacă simţi cum îţi suflă-n ceafă noul an studenţesc, şi dacă frunzele se gălbejesc cât vezi cu ochii, şi dacă ultima lună de rai se transformă-n iadul pe pământ cât ai face un bulbuc în piscină (dacă ştiţi reclama), realizezi că-i momentu’ să te duci în lume cât de departe te ţine buzujăbu’. Cu doar 50 de lei am ajuns săptămâna trecută până-n Mediasch city şi mi-am făcut de cap cu Diana fo’ patru zile. Ştiţi, Mediaş, oraşelu’ ăla de lângă Sibiu ? Ăla care cică-i mărunt ? Ăla pe care-l subestimează toată lumea în mod total eronat ? :)) Ei bine, acolo. One word: huzur. :D

io huzurind în curte, după un drum istovitor

Din prima zi de promenadă, am avut o oarecare revelaţie, însă n-o prea puteam susţine ştiinţific.

– Tu Diana, îi mare Mediaşu’.
– Da, nu-i mic…
– Nu… îi mare. Prea mare. Cre’ că-i mai mare decât Tîrgu-Mureşu’.
– Bine tu Roxa ! 8-| Ţi se pare. Are multă… vegetaţie.
– Mda, se poate, da’ nu cred. E abrupt, cu multe dealuri, suişuri şi coborâşuri… chiar tre’ să fie mai mare decât cătunu’ ăla de Tîrgu-Mureş. Gândeşte-te de când tot merem şi încă nu s-o gătat !
– Aaah, păi nu, mai este şi după dealu’ ăla… şi după ăla, şi după ălalalt ! zice Diana arătând cu dejtu’ în zare, ceea ce mi-a ‘muiet jenunchii instant.

Ajungem acasă şi verificăm sursa sigură numită wikipedia. Şoc: Tîrgu-Mureş 41,2 km², Mediaş 62,62 km² !!! Q.e.d. Un oraş cu 20 de km² mai mare şi cu de trei ori mai puţini locuitori decât claustrofobu’ ăsta al mnieu. Ce-ţi poţi dori mai mult de la viaţă ? :))

Cum până şi acei 55000 de locuitori ne surmenau ei aşa, într-o zi ne-am luat şi ne-am dus pe dealuri să jucăm badminton contra vântului.

dealuri

chiar aşa se vedea apusu’, n-am modificat nimic :D

Diana n-o putut cuprinde soarele, îi tot ziceam că-i prea mare

la umbra căruia am şezut pe păturică :))

botoşei dăh firmăh, să fim înţeleşi ! :))

pe partea cu căşi

pe partea fără căşi

iepuraş în iarbă :))

Şi acum, n-aţi vrea voi să sărim peste întâmplarea jenibilă de la coborâre ? Aia în care un bătrânel care avea grijă de neşte vaci ne-o zis, având nişte priviri de maniac sexual, că putem trece liniştite pe lângă el, că doară el nu ne face nemica ? Şi în care io am înţeles că se referă la vaci şi l-am asigurat zâmbind că n-avem nici o jenă şi că totu-i în regulă, spre disperarea Dianei ? Vreţi, nu ? :D Phew !

În altă seară am ieşit în Art Cafe, care acest Art Cafe e un birt într-un turnuleţ, unde stăteam la terăşi cu paiu-n gură şi ispita la două mese mai încolo: un brunet cârlionţat, pe la 28 de ani, care era însă prea preocupat cu laptopu-i, dar căruia i-am zâmbit când am ieşit… doar aşa, să-mi fac hatâru’. :)) Mă rog, ispitele erau multiple, pentru că nici barmanu’ blond cu ochi albaştri nu se lăsa mai prejos. Dacă vreţi bărbaţi frumoşi, Mediaş is teh place to be. :))

Noah, şi Diana o avut grijă de mine, şi mi-o gătit tăte bunătăţurile planetei la care io am contribuit cu fix nemnica, eventual doar cu privitu’, plânsu’ la tăierea cepei şi dansu’ pe o melodie din anii ’80 cu Diana şi-a sa mumă nebunatică. :)) Pentru asta mii de mulţam fain-uri Dianei şi o promisiune sinceră c-oi mai da buzna peste ea şi altădată, zicându-i seara că viu dimineaţa. :D

Între timp, m-am întors în cătunu’ ista mic şi înghesuit, unde am mai făcut o ispravă chiar mai gravă decât asta. Se vede că statul acasă nu-mi prieşte, so where to next ? :D