Monthly Archives: September 2010

De mâine…

Posted on by
6

…semnez şi încep să lucrez. Şi încă nij n-am apucat a da vreodată cu mopu’ prin casă de când am venit ! :)) S-o şi întâmplat aşa cum mi-am imaginat întotdeauna: o editură la care nu io am depus CV, ci ei m-o găsit pe mine fix acum, cumva… Noroc chior de care sper să fiu suficient de ‘telijentă să profit.

În ultima săptămâna s-o întâmplat şi schimbat mai multe lucruri decât în vreo trei ani.

Trivia: în dimineaţa zilei în care-am pornit cu maşina încărcată încoace, spre Bucureşti, când tocmai se mijea de zori pe la 5, un cal alb cu frâiele rupte galopa de nebun pe şosea, ditamai E60-u’, tăt înainte. :)

The goodbye home post

Posted on by
17

End of an era, cum ar veni.

Stau aici cu camera plină de bagaje şi nu-mi vine-a crede. Ceea ce visez de… să tot fie vreo patru ani de zile chiar se întâmplă. Mă mut în Bucureşti.

Evident, situaţia stă un pic altfel decât mi-am imaginat-o atunci. Nu plec pentru facultate, ci pentru master. N-o să locuiesc în cămin, ci în viluţa de la Eroii Revoluţiei. N-o să simt că mă sufoc de dor, îi am lângă mine pe cei mai mişto colegi de apartament pe care mi-i puteam dori vreodată. Cel mai probabil n-o să învăţ niciodată să gătesc, având în vedere că Fişioru’ şi Ale se pricep tare bine la asta. Sigur, însă, o să-mi putrezească mâinile de la spălat vase. Asta o fost înţelegerea. :)

Nostalgică şi cu nodu-n gât umblu de vreo săptămână. Nu o dată m-am întrebat dacă fac ceea ce trebuie. Cred că n-o să aflu decât după o lungă şedere departe de casă. Cel puţin doi ani sunt a Bucureştiului. Nu mă sperie oraşul ăsta atât de hulit de ardeleni şi moldoveni laolaltă, uneori chiar şi de ai lor, cum s-ar zice. Îl cunosc şi-o să-l cunosc şi mai bine. Dacă nu suntem compatibili, mă pot oricând întoarce acasă.

Ştiu că sunt suficient de bună să nu mă înghită răutatea gratuită şi omniscientă. Ştiu că sunt suficient de a dracu’ încât să supravieţuiesc. Ce naiba. Cu oamenii ăştia lângă mine mă simt invincibilă. Mi se rupe sufletul că pe o parte din ei îi las aici, vezi tura de boceală cu Runia în binecunoscutul nostru Office Club, cuibuşor de nebunii. Căci deh, cum altfel îmi puteam încheia şederea aici dacă nu zbierând şi exultând la un concert ? :)

O să-mi fie bine şi-o să am grijă să le fie bine şi oamenilor de lângă mine. Cei de-acasă o să aibă mereu o… saltea pneumatică, o felie de pită ş-un borcan de zacuscă la noi în căsuţă, viluţă sau ce-o fi. I love you all and I’m gonna miss you.

În două ore ies pe uşă. În sfârşit, ce mi se-ntâmplă-n capitală n-o să mai intre în categoria trip trippin’.

Hello, Bucharest ! Vin să râd şi pe la tine. :D

Ştiri care se sparg

Posted on by
11
  • Îmi lipseşte exerciţiul scrisului pe blog. Anu’ ăsta n-am reuşit să iscălesc nici măcar fro tri paragrafe despre festivalurile la care-am fost. Nu tu Sonisphere, nu tu Peninsula şi mai ales nu tu Zilele Municipiului Câmpia Turzii ! :)) I suck. În lunile alea moarte de iarnă o să vă servesc un post gigant despre tăte, cadeaux de Moş Gerilă retrograd. \m/
  • Viaţa mea o scăpat de sub control grav, da-ntr-un sens aşa mişto încât nici că-mi vine-a crede că-i real. Totodată, observ că omu’ îi construit în aşa fel încât să înfrunte mai bine problemele ălea dificile decât lucrurile care-l fac fericit. Şoc şi groază.
  • Am intrat în ultimele doo săptămâni de luzărit acasă, după care mă mut decât la capitală, fată/frate. :] Noah, ce să zic ? Fain, fain… Evident, încă n-am găsit chirie. Pentru asta chiar tre’ să-şi mişte cineva fizicu’ până acolo, să vadă nişte apartamente.
  • Apropo, ce dumnezo-s cu ofertele de chirii din Bucureşti, că aproape nici un apartament n-are centrală ? La 300 de euroi cât suntem dispuşi să dăm păh 2 camere, ar face bine să existe şi luxu’ ăsta. 8-| … Please ?
  • Tre’ să-mi iau laptop ieftin şi bun, chiar şi-n rate. Sugestii ?
  • Tre’ să m-angajez unieva ! Aş întreba “sugestii ?”, da’ mi-i şi frică… Pot să mă autodeclar web content writer dacă am blog din 2004 ? =)) Cre’ c-ar da bine în CV… :D … :|
  • Am doo belete (câştigate şi alea de Fişior =))) la Guns N’ Roses şi nu ştiu dacă ajungem. Mă gândesc ori să le vând, ori să fac concurs aici şi să vi le dau, ori să fac schimb pe bilete la Ozzy Osbourne, că în 2 octombrie măcar suntem în Bucale, intraţi în pâine. Mă mai gândesc. Fireşte, “sugestii ?” :))
  • Vreau să citesc şi nu am timp. Tătă vara am avut timp şi am făcut orice altceva. Şi nu, dacă mă mut în Bucureşti, cu siguranţă n-o să mă vedeţi citind prin metrou şi autobuz. Capacitatea mea de concentrare scăzută şi marele interes pentru tot ce mişcă-n jur n-o să mă lase. Lecturi Urbane haters will be proud of me.
  • Toamna asta… ne număraţi.
  • Ce faceţi de rev ?

Is it a bird ? Is it a plane ?

Posted on by
14

Noooo ! It’s a flying condom !

Mi-o revenit în cap faza asta la Peninsula, în timpul concertului Dub FX, când Fişioru’ îmi arată ce zboară pe deasupra capetelor ominilor:

– Niii, balonaşe !
– 8-| Îs prezervative umflate cu aer, Fişior.
– A.

Şi iac-aşa tocmai ce mi-am adus aminte de o chestie ce nu înţeleg cum de n-o ajuns pe blog. Poate că ieream prea tânără şi pudică, dumnezo ştie, da’ amu’ câtva timp am avut şi io un prekin cu care n-a mers foarte mult tătă treaba, da’ o existat. Şi-am căutat în arhivele de messenger taman conversaţia de la care era să mă internez în spital de râs, că m-am înecat şi numa’ nu-mi mai reveneam. Dânsa poate confirma, căci am şi sunat-o la vremea ceea, ca să ne hăhăim împreună.

100% autentic:

io: noah.
io: nu stiu ce sa zic.
respectivu’: oricum ce-i drept in caz de ar fi sa folosim prezervative
respectivu’: eu am o mica problema
respectivu’: si anume o sa am nevoie de cateva lectii despre felul cum se folosesc
respectivu’: :D
respectivu’: ca am uitat :-S

(momentul wtf)

io: ai uitat sau n-ai mai folosit niciodata ?
io: :))
respectivu’: nu, am uitat
respectivu’: la propriu
io: cum sa.. uiti ?
respectivu’: amandoi stim cat de des le-am folosit de cand ne stim

(şi ghiciţi ce idee năstruşnică încolţeşte în căpşoru’ ăsta blond…)

io: pai…
io: stii ca au mânerul ala ?
respectivu’: da

(NU ! NU SE ÎNTÂMPLĂ ASTA)

io: si filetul ala micut ?
respectivu’: da, le stiu, insa e celebra faza cu practica si teoria

(aici deja îmi curgea rimelu’ şi mă sprijineam de masă, ţâne-mă Doamne să nu crăp de râs; io nu umblu cu luzări, să ştiţi, era un tip super mişto, adevărăciune, orice muiere l-ar fi vrut, şi-aş fi cu el şi-amu’ de nu s-ar fi întâmplat nişte chestii)

io: tu n-ai fost niciodata curios sa vezi cum arata, macar din poza ? :)))))
io: nu le-ai umplut cu apa, nu le-ai umflat ?
respectivu’: ba da, dar ale erau expirate
io: da, corect…
io: cand is expirate le cade maneru’. si filetu’.
respectivu’: corect

=)) Ahahahahahha :)))))) Ştiu, îs rea şi merit să ard în focurile iadului, da’ tipu’ ăsta o scris istorie, la propriu. :))