Luni dimineaţa. Lume morocănoasă în metrou. Şi io printre “lume”, să fim înţeleşi, că doară una-i sfânta zi de luni, în care nu-ţi mai tihneşte nici somnu’ de dimineaţă. Pe lângă bosumflarea şi apatia specifice mirificului debut de săptămână, mă rodea şi o foame colosală, de-mi venea să ronţăi scaunele albastre din metrou şi alta nu.

Fericită, ajung în pasaj la patiseria Mara, de unde-mi cumpăr de-ale gurii în fiecare zi de la nişte tanti tare drăguţe, fo’ tri la număr, aşe.  Au nişte bunătăţuri de-mi lasă gura apă şi partea faină-i că-s mereu calde. Ca întotdeauna, şi azi era ditamai coada, iar în capătul ei nişte studente isterizate că tre’ să aştepte atâta după un moş. Io priveam la vitrină şi băleam aşa, în sinea mea, privind la minunatele merdenele şi dobrogene din tăvi, că doar astea-s la 2 lei bucata. Ca o provincială-săracă-ce-are-de-plătit-chirie-la-ntâi-aprilie ce se respectă, aveam buget redus în dimineaţa asta, după ce m-am controlat prin buzujăb: 4 lei, doo chibrituri şi… o biluţă de sticlă.

Şi-aşa, după vreo cinci minute în care am privit cum coada nu avansează, iar merdenelele şi dobrogenele mele delicioase din tăvile cât casa îs împachetate toate, da’ TOATE, într-o plasă cât China şi madăr Russia laolaltă, îmi venea “să-mi iau câmpii” (cum se zice pe-aici) “pân’ pe Ion Câmpineanu” (cum zic io, c-aşa se numeşte strada pe lângă care muncesc). Adică muream de nervi şi speram să-l ardă privirea-mi diabolică pe moşulică ăla ce le-o cumpărat pe toate, de io tre’ia să-mi iau ceva de 2 lei jumate şi atât, că nu-mi ajungeau fondurile de doo chestii. Bolborosesc io nişte blesteme, da’ fac ochii mari când pachetu’ cu merdenele şi dobrogene ajunge în mâna moşneagului:

– Noah, mulţămesc fain de tăt! Numa’ binie-mi ţin estea de cald pân’ la Cluuuj, că-i lung tare drumu’, zice moşu’ către tanti care l-a servit.
– Mulţumim mult şi drum bun! râde tanti.
– Io vă mulţămesc tare fain! Data viitoare cumpăr prin poştă, hihihi.

Râde tot pasaju’, iar mie-mi apar inimioare-n loc de pupile. Căci iată, moşu’ pe care l-am urât din suflet preţ de câteva clipe s-a dovedit a fi doar un ardelean flămând, ca şi mine. :))