Is in contzeeeed! Prima data, o saptamana acasa la Fishioru’, in Moldova sau Bucovina, ca ne tot contrazicem… Ma rog, undeva la jumatatea distantei dintre Sushiava si Faltishieni. O incantare. Flori, verde peste tot, iazuri limpezi ca lacrima (nu a lu’ Ovidiu, betivanilor!), zece litri de socata, 100 de borcane cu compot si… net pe telefon, prin urmare fara diacritice, nu sariti. Anyway, huzureala e in toi.
Insa bine-nteles, exista si aspecte mai putin savuroase ale sederii in raiul asta moldoviniesc. Par example: denumirile mancarurilor. Lumea incearca sa fie draguta cu mine si ma-ntreaba ce doresc: chishleac, scrijele, rotile, tocinei? Mda, vreau, zic io, habar n-avand ce urmeaza sa bag pe sub nas. Suna… delicios. :)) Oricum, totu’ e asezonat cu eterna mamaliga, la care ma stramb si ma zborshesc cand o vaz aburinda in platou. Voi va saturati vreodata cu mamaliga? Io nu! Iar ominii astia-s mamaligofili. Tat satu’ e in febra mamaligamania, vorba unor cantecaci talentosi. Am rezistat in noaptea-n care-am ajuns, ca oboseala bate foamea. Am rezistat cu stoicism a doua zi, da’ azi am pus chishioru-n prag si mi-am trimas Fishioru’ dupa pita.
Cea mai tare parte dintre toate astea-i cum se vede ca-s singura si cea mai importanta muiere din viata Fishiorului. De cand am ajuns, ma vede si ma simte-n fiecare prezenta feminina cu care intra in contact. Indiferent ca-i mama, sora, nepoata sau vara, gura moldoveanului dragoste adevarata graieste: “Vin imediat, Rox… asta, si io, mama” sau “Rox, iti suna telefonu’. Aaa, adica Dana”. =)) Fetelor, nu va mai pierdeti vremea cu masculi care nu-s in stare sa va retina al doilea prenume, tre’ sa existe un fishior pentru voi acolo, pe undeva, prin Moldova… sau in Asiaaaa.
:)) eu nu mananc mamaliga, de cand a facut mama un fel de mamaliga dulce cum ii facea bunica-sa. A fost atat de oribila incat ma oripilez de fiecare data cand vad sau aud de mamaliga :))
Mancaruri cu denumiri ciudate am avut onoarea sa gust si eu: jântiță, boț, balmoș, barabuli bătușite și altele care nu-mi vin acum în minte.
Concediu placut sa ai, Roxa!
Există şi pufuleţi dulci. Şi ăia-s la fel de oribili. :)) Şi ceva prăjitură cu mălai parcă mai mâncam când eram mică. Inutil să zic că nu eram deloc încântată. Balmoş sună cunoscut, cică zice Fişi că-i mâncare specifică ciobanilor. :))
Da, un fel de mamaliga amestecata cu branza si ceva zar…:)) cand eram mai mica, am gustat cand am fost la cineva care avea oi. :))
Mi-am adus aminte si de Tioape si sfârnitură. :)) prima e un strat de mamaliga,ceva ceapa prajita si branza de burduf,si iar mamaliga, a doua… e ceva gretos, ceapa prajita cu slanina…si/sau cu creier.=)) ))) Yaaak
Bleah, ce bine că nu mai am voie să mănânc lactate două săptămâni. De fapt, după ce-am citit, oricum mi-ar fi pierit chefu’. :))