Zi de salariu. După o săptămână de mâncat numa’ pâine cu zacuscă, io şi Fişioru’ ne repezim înspre rafturi ca vacile nebune scăpate nepriponite.

– Ni, Fişi, ciocolata asta nouă! Şi rimelul ăsta la care-i făcea reclamă! Hai la rafturile astea, am văzut noua carte a lui Cărtărescu. Trebuie să cumpărăm şi caşcaval… Ştii că Luna Amară o lansat album nou luna asta, nu?

Să mai zică cineva că arta a scăpat de mârşăvia capitalismului…

– Stai încet, Rox iubire, zice Fişioru’ ţinându-se de piept. Uite, este caşcaval dintr-ăstalalt. Are 800 de grame şi-i şi mai ieftin. Ăla are doar 500.
– Hai noah Fişior, mă leşi? îmi dau io ochii peste cap. Doar ştii că ăla are gust amărui.
– Pentru că-i mai gras, mai consistent…
– Hat dă-i pace, mie-mi place ăsta!
– Dar Rooox…

Dac-aţi văzut vreodată un ghemotoc de om galopând cu căruciorul prin supermarketuri, eram io, fugind de Fişioru’ care mereu are o contraofertă mai avantajoasă ca preţ. Odată m-o urmărit juma’ de ceas prin Carrefour, cu nişte orez mai ieftin şi cu bob mai lunguieţ decât ce luasem io… Unii l-ar putea numi cumpătat, calculat, om care nu dă banii aiurea pe prostii. Io nu mă formalizez. Îi spun simplu zgârie-brânză. :D

– Rox, bateriile alea-s duble ca preţ, femeie!
– Bineee, da’ peste o lună să nu te plângi că iar nu mai merge telecomanda televizorului.

Accept compromisul. Nu-i bai, îl las să se simtă bine, căci mai încolo iară-l exasperez cu laptele pe care-l vreau neapărat în cutii, nu în pungi, deşi conţinutu-i acelaşi. :))

– Uite Rox, tampoane de-astea cu extra strat protector, fin ca aerul de primăvară, subţire ca profilul unui fotomodel, parfumat discret, care transformă lichidul în gel… În plus, primeşti al doilea pachet gratis! rânjeşte binevoitor Fişioru’.

E chestie muierească, deci mă îmbie şi nu se bagă. Tipic…

– Neah, n-are destui picuri, decretez io plictisită, punând mâna pe pachetul cu preţ triplu faţă de celelalte două la un loc. :))

Dar dacă până atunci mă alintasem şi tachinasem moldoveanu’, acum eram cât se poate de serioasă. Nimeni n-ar trebui să facă economie când vine vorba despre produse de îngrijire personală. Nu am chef să folosesc creme de faţă ieftine şi să mă trezesc la 30 de ani cu pielea brăzdată de craci de păianjeni. Nu vreau să mă dau cu ojă de cinci lei sticluţa pentru ca, peste două zile, să am nişte unghii de muncitor la lopată. Mai are rost să zic ceva de tampoane? :)) Evident, preţul păleşte în faţa calităţii.

Nu acelaşi lucru îl pot spune când vine vorba despre laptopuri, aparate de fotografiat, frigidere, cuptoare cu microunde etc., ale căror preţuri ţin mai mult de brand. Mă chiorăsc şi de cinci ori la caracteristici înainte să fiu sigură că am neapărată nevoie de un prăjitor de pâine cu moţ în frunte, cu şapte viteze, leduri multicolore, trei funcţii şi fundiţă cadou.

Şi ghiciţi ce? Nu am nevoie. Vreau doar două simple compartimente în care pot prăji pâine, la un preţ rezonabil. Nu de alta, da’ nu-mi doresc să-l ţin de decor până la viitorul salariu, până pot cumpăra şi feliile de pâine aferente! Feriţi-vă de tentaţia consumeristă. Dacă chiar nu puteţi, măcar aveţi răbdare câteva luni. Economisiţi, puneţi deoparte, să fiţi siguri că nu vă ardeţi la buzunar. Vă zic din experienţa de student în oraş străin. :)

Şi totuşi, pentru că-s maniacă a muzicii (cât mai multă, cât mai des), nu m-am uitat la preţ când a venit vorba de-un iPod de 120 de giga. Sunt convinsă şi acum că a meritat fiecare bănuţ. :)

Cam la toate astea am ajuns cu gândul citind post-ul ăsta – un concurs al cărui premiu constă într-un, aţi ghicit, mouse futuristic pe care nu cred că l-aş cumpăra vreodată de la magazin. Nu ştie să spele vase! Da-i fain, ptiu, bată-l norocu’, îi fain şi tentaţia-i mare… @-)