Toamna aprinde simţurile din simplul motiv că vara, la 500 de grade, numai de-un suflet pe jar nu mai avem nevoie. Întotdeauna mi s-o părut că vara e mai uşor să scapi de o iubire. Sau de orice alt sentiment, for that matter. Canicula e echivalentă cu superficialitatea. În schimb toamna se răcoreşte. Iar apoi se nasc obsesiile, sentimentele tulburătoare, maladiile septice ale corazonului şi alte minuni dătătoare de bătăi de cap şi palpiaţii.

Noah, da-n afara acestor mici şi nesemnificative detalii, toamna-i chiar faină. Cad frunze, piţipoancele-şi scot cizmele sexy la purtare, strugurii-s iarăşi ieftini, hipsterii-şi leagă eşarfele colorate la gât…

:-?

Stai, aia se-ntâmpla şi vara, la 500 de grade.

:-j

Oooricum.

Ideea-i că există nişte piese care se potrivesc de minune cu ce se-ntâmplă acuma pe-afară. Sunt câteva melodii croite parcă special pentru visare undeva sus, pe-un bloc sau la o mansardă, privind la apusul roşiatic din depărtare de pe o ferestruică aburită. Bacovia, mare amator de toamnă, cum îl ştiţi, nu cred însă că şi-ar fi scris însă poezelele ascultând aşa ceva. Nu mă-nţelegeţi greşit, nu e nimic mohorât şi gloomy, doar… oniric. :D

Aşa că luaţi de-aici zece piese de toamnă, dintre care unele se găsesc în playlist-ul meu “de sezon” de ani buni încoace.

• Urma – Perfect Spot

Ascult cântecul ăsta de când am terminat liceul şi mi se pare fascinant. Mergea pe repeat, eu stăteam zgribulită în pat şi citeam. Momente perfecte. Versul “more than words can say” a fost inventat pentru piesa asta şi, în acelaşi timp, piesa a inventat versul. ;)

• Travka – Venus

Melodie instrumentală, care parcă înglobează toată esenţa aia aromată şi parfumată a toamnei. De ascultat cu ochii închişi şi cu mintea zburdând peste păduri colorate de toamnă.

• Kumm – One For Each Day

Aaah, un deliciu auditiv care mi-o rămas întipărit în memorie în urma unui concert Kumm din Bucureşti. Eram afară, la Clubul Ţăranului, iar dinăuntru se auzea înfundat basul de pe piesa asta. Era noapte, vântul bătea şi o-nceput să cadă o sumedenie de frunze. Anul ăla eram aşa de aiurită încât doar atunci mi-am dat seama că s-o cam schimbat anotimpurile. :)

• byron – Blow Up My Tears

Muzica vorbeşte mai tare decât cuvintele. Şi cu asta am spus tot. :) De fapt, mai tre’ să laud clapele… de vis, dom’le, şi alta nu.

• Bohren & der Club of Gore – On Demon Wings

Ioi, tre’ să scriu cândva despre tot albumul oamenilor ăstora. On Demon Wings e piesa pe care parcă simţi timpul trecând cu încetinitorul. E un jazz noir cu saxofon tenor care-ţi relaxează toate simţurile. Singurul lucru care n-o să se mişte-n slow motion o să fie perii magnetizaţi de pe corp. :D

• The Gutter Twins – Deep Hit Of Morning Sun

Coverul ăsta după Primal Scream e un pic mai solar decât restul pieselor, în sensul că e de-ascultat cu pielea mângâiată de lumina aia caldă, autumnală, eventual gonind cu maşina pe şosele pustii. Delay-ul de pe chitară face toţi banii.

• In Flames – The Jester’s Dance

:) Pentru o toamnă răzvrătită, melodia are un climax rock memorabil, a la In Flames (care ştiţi că ne-o vizitat de curând :D).

• Slipknot – Danger – Keep Away

Contrar tuturor răutăţilor cântate de rockerii ăştia supăraţi, melodia asta e numai bună pentru o dimineaţă înceţoşată, de toamnă târzie, în care distingi bruma pe crengile golaşe ale copacilor, iar aerul tare şi umed pe care-l sorbi în plămâni te îndeamnă să… mai leneveşti un pic în pat şi să meditezi. :) Nu plecaţi însă urechea la versuri, că distanţa până la depresie e scurtă.

• tot albumul de debut Interpol…

…despre care v-am povestit amănunţit în altă toamnă. Se potriveşte perfect cu atmosfera dreamy. Şiii… iată cum a “zecea” piesă o fost un album întreg. Am trişat. :D

Dac-aş avea maşină, mi-aş face compilaţii cu piese sortate pe stări, iar în perioada asta, ce v-am arătat aici ar fi în heavy rotation. Apropo, am văzut că la americani se poartă moda mixtape-urilor. Mi se par nişte cadouri extraordinare! Cel puţin io aş rămâne foarte profund impresionată dac-ar veni un prekin la mine să-mi spună “Tu Roxa, am înregistrat o compilaţie pentru tine. Am gândit ordinea pieselor şi i-am făcut un mic artwork pe copertă. Eu ascult melodiile când sunt deprimat/extaziat/la volan/sălbatic/dimineaţa/când mă gândesc la tine. Sper să-ţi placă!”. Aşa, cam ca-n Nick and Norah’s Infinite Playlist, cu celebrul Road to Closure Volume 12, un album de despărţire. :))

Sau cum zicea Nick Hornby în High Fidelity:

“To me, making a tape is like writing a letter — there’s a lot of erasing and rethinking and starting again. A good compilation tape, like breaking up, is hard to do. You’ve got to kick off with a corker, to hold the attention (I started with Got to Get You Off My Mind, but then realized that she might not get any further than track one, side one if I delivered what she wanted straightaway, so I buried it in the middle of side two), and then you’ve got to up it a notch, or cool it a notch, and you can’t have white music and black music together, unless the white music sounds like black music, and you can’t have two tracks by the same artist side by side, unless you’ve done the whole thing in pairs and… oh, there are loads of rules.”

Sincer, aş colecţiona aşa ceva. Şi pe bune, îmi fac singură… just wait and see, când oi avea propria mea maşină, if ever!