Pe această cale, ţin să-i mulţumesc Dianei că mă suportă zi de zi, de vreo şase ani încoace – adică de la infernul din liceu până la viaţa de sclav înlănţuit în câmpul muncii – aşa optimistă şi mereu veselă cum îs. Chiar îs, în felul meu pesimist şi sarcastique noir.
Roxa: am aflat…
Roxa: răspunsurile tuturor lucrurilor din univers.
Roxa: care îs greşite.
Roxa: n-o să mă mai întreb de ce merge ceva prost.
Roxa: sau de ce nu mă iubeşte bărbaţii.
Roxa: sau de ce nu am salariu de 40 de milioane.
Roxa: răspunsul e unic: pentru că Pokemon Band.
Diana: pentru că trăim într-o lume…
Diana: în care da.
Diana: Pokemon Band.
Diana: :))
Roxa: da.
Roxa: :))
În stupizenia mea de peizană dă Ardeal, n-am aflat de Pokemon Band decât ieri, discutând cu cineva care-o trăit o viaţă-n Bucureşti şi o auzit de ţiganii ăştia plimbându-se nonşalant pe stradă şi ascultându-i accidental de peste gard. Şi acuma ziceţi şi voi, cum să nu fie răspunsul tuturor problemelor existenţiale o trupă de ţigani cu aplomb, instrumentişti iscusiţi şi autentici, care se-mbracă precum ultimele piţipoancele, în ambalaj de acadea, dansează c-o babă ce cară-n spate cel puţin un copac plus minus o pădure, utilizează ca mijloc de transport o troacă seculară şi au intermezzo Xmasy în melodie?? CUM? Încercaţi să mă contraziceţi, chiar vă rog.
Diana: oricum, după cum ai zis.
Diana: orice ar fi… nu e vina noastra.
Diana: wasn’t me
Diana: nanananana
Diana: wasn’t me
Roxa: :))
Am mai spus că-s perfectă. Orice se-ntâmplă nasol e din vina altora. Mereu. Nu? :D
Roxa: totodată…
Roxa: piesa asta mi se pare…
Roxa: ultimate mindfuck.
Roxa: de-aia de suferit.
Roxa: şi de plâns cu perna-n braţe. şi serveţele.
Roxa: cu inima frântă.
Roxa: de un dobitoc, desigur.
Roxa: Pierit la buze glas
Deja străină gura ta
Să pleci ecou te las
N-am să te chem, nu mă chema
La tine
Roxa: =((
Diana: bine Roxa
Diana: dă-mi de-astea.
Diana: de ce nu?
Diana: traduc şi plâng, plâng şi traduc
Diana: :))
Roxa: Nu-mi doresc în alte case loc
Mie străine
Lângă tine zi-mi dacă nu eu
Atunci cine?
Roxa: DECI CUM!!!!!!
Roxa: cu vocea aia.
Roxa: şi… şi…
Roxa: :X
Diana: parca asa zicea şi Jizz
Diana: doamne
Diana: Fizz
Diana: :))
Roxa: jizz :)))))))))))))))))))
Diana: freudian slip
Diana: :))
Roxa: jizzed my pants laughing.
Diana: :)))
Roxa: also, cu celălalt ochi plâng.
Roxa: pentru că
Roxa: Pokemon Band.
Diana: şi 16 milioane!
Roxa: da. desigur.
Acum trec printr-o perioadă alternosferică, deoarece am fo’ acum o săptămână şi-un pic să-i văd live în Safe House şi Am. Rămas. Blocată. Alternosfera îi una dintre cele mai bune trupe rock din estul Europei, umila mea părere. Şi rocku’ creşte calitativ cum mergi spre Rusia, o altă umilă părere. Dar nu mă luaţi în seamă, fiind rusofilă mă gâdilă la slăbiciune şi poate mi se pare. Deşi la mia de oameni prezentă-n Safe House căzând în cap şi rupându-şi gâţii sărind… n-aş zice că-s singura nebună. :D
Diana: între timp învăţ cum se pune faianţa.
Diana: ce zi educativă la muncă.
Roxa: sunt sigură că îţi doreai.
Diana: îs bune şi traducerile astea la ceva.
Diana: :D
Roxa: să îţi îmbogăţeşti experienţa de viaţă.
Roxa: cu asemenea cunoştinţe într-adevăr necesare.
Acu’ pe bune, niciodată nu ştii, ember, când tre’ să schimbi faianţa! Şi-atunci ce te faci? Nu mai bine eşti en garde din timp? Aşa mă gândeam şi io.
Diana: deci io practic
Diana: tre să ştiu de toate, acum că mă gândesc.
Diana: de la maşini la faianţă la aparate
Diana: ba am avut şi un text despre postul pastelui
Diana: I shit on this.
Diana: no more drama in myyy liiiiife
Roxa: meanwhile… on an exotic bitch miles and miles away. oh I’m sorry, I meant beach.
Acum că Inna, această vedetă internaţională de origine băştinaşă, o ajuns embeded la mine pe blog, pot să-mi leg o chiatră de moară de mânuri şi să mă ţâp liniştită-n Dâmboviţa, I regret nothing. De ce mai intraţi pe blogu’ ăsta?
Diana: Costa Rica?
Diana: just……………
Roxa: :>
Roxa: la vita e bella, Diana.
Diana: Inna mexico tour?
Diana: iz u shitting me?
Diana: adică te caci pe mine?
Roxa: o fost şi-n LA, Chicago, d-estea.
Diana: tu
Roxa: nu, ea se cacă pe noi toţi.
Diana: dar tu chiar ai ceva cu mine.
Diana: :))))
Roxa: :))
Diana: azi te-ai trezit
Diana: şi-ai zis că îmi fuţi ziua.
Diana: :)))
Părerea mea despre Inna? O ştiţi, bitches. Iar dacă nu, o simţiţi. Zbori cum o faci cum îţi place ca o muiere, şi d-ălea. Vă place cum ne scapără însă venele de invidie mie şi Dianei?
Roxa: “Ce-i cu cicatricea aia din fruntea ta?” “Am fost la concertul Lady Gaga şi şi-a aruncat eşarfa de tablă în public”. (C) Nor Negru
Roxa: să ţi-o mai influenţez
Roxa: şi poztivi.
Roxa: pozitg
Roxa: ………
Roxa: nu există cuvântul ăla
Roxa: la mine pe tastatură.
Roxa: e clar.
Diana: nici nu îl poţi scrie
Diana: =))
Diana: potizit
Diana: poizitvu
Diana: pozitiv
Diana: ok.
Diana: mă speriasem.
Roxa: de-asta tu ai bărbat şi io nu.
Roxa: =))
Diana: da.
Diana: în sfârşit
Roxa: pentru că io n-am mai încercat a treia oară. renunţasem.
Diana: misterul s-a elucidat.
Roxa: :))))
Făr-un fail de primă clasă, Roxa nu-i la ea acasă. Acuma pe bune, când ai o zi ca asta, când te pui noaptea în pat surescitat, când încerci să-ţi scoţi din cap că altora le mere binie-mersi departe de-aici şi că tu traduci de-ţi sar ochii de dimineaţa până seara între patru pereţi, nu poţi să negi că singurul adevăr incontestabil şi universal valabil rămâne… Pokemon Band. Dar mai sunt 3 zile şi apucăm, din nou, drumul Ardealului, unde curge lapte şi miere – acum şi din oo roşii! Rezistă, Roxa, rezistă! :D
Şi-atunci, dacă Pokemon Band (observaţi că deja nu mai e doar un nume de trupă, ci o retorică foarte complexă în spatele acestei alăturări de cuvinte), atunci de ce Costa Rica, hă? De ce, Inna, de ce?!
Diana: COSTA RICA??? 8-|
Roxa: e noul 16 milioane.
Dar pot să dau şi io vina pe Pokemon Band pentru tot ce-ai zis tu? Pot? Pot?:D
Costumele alea bubblegum pink m-au terminat, m-au ucis, un fleac, m-au ciuruit. Şi tanti cu copacul, Lady With The Log, Twin Peaks, walk with me!
lol
Domnul de la Alternosfera, în schimb…Plâng şi mă tânguiesc.
Şi pe mine mă râcâie o invidie d-asta sănătoasă, mioritică, faţă de Inna. Să facem un club, zic!
Şi sorry. Că pe lângă astea, te-am mai chinuit şi io cu chestiile mele cu/pe gheaţă :). Musai tre să facem ce-am zis. Iau io votca, tu ia restul! :)
salut Roxa!
nu-ti pot auzi pokemonii (restrictii la retea), dar avand idei preconcepute despre pokemoni in general nu ma vad pierzand nimic la asta… asa ca e posibil sa nu incerc nici in alta parte sa-i aud, iar daca oi face-o va fi din cauza ta.. :)..
de ce esti asa invidioasa pe ina?. las-o-n ploaia ei, face bani si pune de-oparte, nu se baga la rate ca ordinaru de mine, care platesc pana pe la vro 75 de ani!.. tu nu vezi ca nu mai conteaza cum faci banii, ci sa-i faci!.. unii prefera sa-i injure pe altii pt. cum fac banii (asa ca tine) dar atunci nu te mai stresa “că altora le mere binie-mersi departe de-aici şi că tu traduci de-ţi sar ochii de dimineaţa până seara între patru pereţi”.. chiar n-are rost!.. :).. asa cum tu ai shanse sa nu pupi nimic din luxul si indestularea muierushtii cu pricina, asa si ea n-o sa pupe nimic din trairile tale, din modul cum ai ales tu sa-ti traiesti anii.. io personal cred ca alegerea ta aduce mai multa imbelsugare decat a ei, mai putin lux (ete partz), insa si cateva mici eforturi de a regla unele posibile depresii..:)).. asta e, viata e frumoasa doar cand poti vedea si kestiile hade, baloase, ca apoi sa poti sa iti alegi ce e ok pt. tine.
gotta catch them all…
S-o lămurim pe asta cu invidia faţă de Inna: nici măcar nu are legătură cu ea, deşi tre’ să recunosc că mi se chirceşte un pic sufletu’ când văd că nonvaloarea îi ridicată la rang de artă, ceea ce are foarte puţin în comun cu cât mi se miceşte sufletul în privinţa banilor don’şoarei. Ce încercam să exprim îi că studiile diverselor grupuri de cercetători îs reale: Facebook îmi distruge viaţa. :)) Am impresia că toţi fac altceva mai util, mai bun şi mai fain în timp ce io sunt sclavul salariului. Dacă era un clip cu Mickey Mouse alergând pe o plajă în Costa Rica, ar fi fost shitlistuit instant. Cam asta e.