Oamenii ajung handicapaţi emoţional primind înapoi chei.
Ăla-i momentul când se cască un hău dedesubt şi te-nghite sentimentul ăla aproape greţos că eşti abandonat printre lupi hămesiţi. Aţi crede că după vreo 3-4 chei primite, cineva ar putea pricepe dinamica locului. Da’ chiar dacă ştiu la ce să m-aştept, parcă tot mi se face stomacul ca o cuvă de maşină de spălat în fază de stoarcere. Ce experienţă odioasă.
Fain debut de an, n-am ce zice. Mi se reconfirmă teoria că şansa să-mi fac prieteni în oraşul ăsta e asemănătoare cu probabilitatea ca enoriaşii să-şi dea seama că nu avem nevoie de Catedrala Mântuirii Neamului, adică nulă. Nu se leagă nimic statornic şi, când apucă să se-nfiripe, se coboară brusc ghilotina şi mă aleg iar doar cu o baby-prietenie decapitată. Şi, să nu uităm, cu o pereche de chei.
Cum zicea cineva, o să fac infarct odată din cauză de şoc cultural, la sosire sau la plecare din Târgu-Mureş, unde-s toţi oamenii cu care-am apucat să beau mai mult de-o bere, ca să zic aşa. De-aia nici nu mă mai duc aşa des, cu binele mă obişnuiesc prea repede… and just look what happened last time!
Băi, câtă dramă. Mi-e şi silă, serios. Simt c-am involuat. Suferinţa din amor mi se pare deja advanced level, tre’ să depăşeşti toate mărunţişurile astea ca s-apuci să te îngrijeşti şi de latura aia. Oribil, cum ziceam.
Aşa că hai să m-aliniez şi io standardelor şi să-mi exprim, cu maximă întârziere, dorinţa mea pentru 2013: fără chei returnate.
P.S. Nu există ponei ca să ilustreze bine situaţia.
P.P.S. Se mai tratează hemoragiile interne cu spirt? :]
e mai bine sa te resemnezi. bucurestiul nu are prieteni de oferit.
si eu traiesc intr-un oras care continua sa-mi fie strain chiar dupa atat timp…
no, ca nu inteleg, chei e pluralul de la chel?!
demo, câteodată-mi iese, alteori nu. Dacă stai în Bucureşti, hai la o bere. :))
tu, no way, ştii prea bine că-mi plac pletoşii.
bai last time la taranoaia nu se pune…
Nu despre aia vorbeam, dar e bine de ştiut.
Statistic vorbind, sunt tot mai multi cei care realizeaza inutilitatea Catedralei Aburirii Neamului.
Nu suficienti, dar tot mai multi. Asadar, sansele de prietenii non-ardelenesti nu-s tocmai nule.
In alta ordine de idei, cei care puteau bea mai mult de-o bere in compania ta si n-au facut-o au pierdut ocazia de-a cunoaste (mai bine) un om misto. Deci pierderea e a lor, nu a ta.
Capul sus. Eu si prietenu’ meu Jack te salutam, de peste munti ;)
Tulai! Uite, e prima oara cand ma gandesc sa postez un comentariu pe blogul tau, pe care il citesc asa, in tacere, cam de cand exista el… Dar mi-am zis ca asta e o situatie din categoria „in caz de urgenta spargeti geamul”. Ca ardeleanca (relativ) proaspat transplantata in Bucuresti, cam stiu ce zici, si eu m-am confruntat cu aceeasi problema, in ciuda faptului ca deja aveam ceva prieteni la venirea mea aici. Parerea mea e ca ardeleanu’ e precum picatura chinezeasca: totul e să vrea, ca de putut, tot poate pana la urma, deci don’t give up on this place just yet. Si-apoi, normal ca poti sa-ti faci prieteni in Bucuresti. E suficient sa-i cauti pe aia care au plecat de prin Ardeal ca sa se mute-n capitala…
Daca nu vrei sa mai primesti chei, nu le mai oferi. E simplu. Sau nu e. Dar e eficient. :)
Luci, nici nu ai idee ce bine mi-a căzut comentariul tău. :) Mi-ar plăcea să mai stăm la masă cu prietenul nostru comun, Jack, când oi ajunge iar prin urbe.
Andreea, păi îmi pare rău că tocmai dezastrul ăsta te-a făcut să comentezi prima oară – mă scuzi amu’ de comparaţie, da-i ca atunci când îţi cunoşti nişte rude numa’ la o înmormântare sau ceva. :)) Mersi de sfaturi, da-s mai multe de luat în vedere, că nici ardeleni nu găsesc aşa uşor. Eventual doar dacă dau anunţ în ziar, pe blog sau pe Facebook. Sau dacă găsesc, vieţile lor sunt deja pline, nu au loc de intruşi. Drama e mult mai complexă decât am zugrăvit-o. Da’ încă mai rezist…
morbo, da’ nu io le ofer. Sunt nişte împrejurări mai deosebite. Dacă mi-ar sta în putere să fac să fie altfel, aş face ceva. Nu aşa cum zici tu, ştii că nu-s genu’ (chiar atât de) aricios. :)
:D Nu, Roxa, nu stiu ce fel de gen esti pentru ca nu te cunosc ;)) Si nu sunt morbo sau cine zici acolo. :D
Facepalm… :)) Îmi pare rău, nu m-am uitat la mail, şi el aşa se semnează. Dau mielu’? :)) Da’ cu cine am onoarea?
Da, il astept :)) Dinny e de sex feminin si-ti citeste blogul de ceva timp :) Si nu stie de ce s-a semnat cu M. de data asta. :P
Hooookay Dinny, sper că-i prima dată când fac confuzia asta. Revino de Paşte, mie şi-aşa nu-mi place carnea aia de animal fluffy. :D Oh, nice to meet you!
morbo: când şi dacă citeşti asta, acu’ am scormonit prin comentarii şi am sesizat nuanţa, nu mă certa. ;))
@Roxa : Ma bucur :) Stam, cum sa nu. Cu prietenul nostru comun, cu prieteni vechi si cu prieteni noi. Intr-o pivnita plina cu oameni faini ;)
Buna,vreau si eu sa mi fac prieteni dar nu gasesc…bine nici nu am cautat:)),m am mutat de curand in Buc si nu cunosc mai pe nimeni,as vrea sa mi fac prieteni sa iesim in oras,la film,club,etc,hai sa vad care va bagati:)