Ce urmează să vă povestesc este, fără îndoială, cea mai bună reclamă pentru un spray de gândaci pe care o veţi găsi pe întreg internetu’.

Acum două seri, mă dădeam ca tot omu’ pe vaştii interneţ, sorbind informaţii cu nesaţ de absolvent de liceu care nu vrea să se pună pe harta preţiozităţilor. Apucasem să văd în colţu’ ochilor doar un punct negru mişcător. Când mă uit mai bine… oroarea: un gândac negru şi urât ca starea economiei europene îmi traversa nonşalant camera, pe covor.

– Muuuuuma! strig io, vitează. Este un gândaaaaaac! :-S

Din cealaltă cameră, maică-mea răspunde ceva din care-mi dă de-nţeles că de-aia nu mai poate ea, de gândacu’ meu. Mai mult, mă-ndeamnă să redevin omul cavernelor pe timp de vară, să-nchid lumina “ca să nu mai intre tăte bâzdâgăniile”.

– Sper să te mănânce mâine dimineaţă, când vii pe-aici. Şi să se facă uriaş. Şi să distrugă planeta! îi transmit înciudată, gândindu-mă cum să stârpesc singură lighioana.

M-am uitat la prea multe desene animate la viaţa mea.

Muma însă apare-n cadrul uşii cu o grimasă de “this is Sparta”, mă-ntreabă unde-i monstrul şi începe să pulverizeze spray de gândaci cu toată forţa în direcţia gânganiei. Uitasem că avem aşa ceva, deşi io l-am adus, cumpărându-l din Bucureşti dintr-un exces de precauţie. Şi dă muma fără milă, nu se zgârceşte, că doar nu-i al ei. Într-un final, iese şi gândacu’ ameţit de sub ascunzătoare şi se-mpleticeşte într-o tentativă jalnică de escapadă. Muma atunci îi dă lovitura finală şi-l paralizează cu un bocanc în creştet.

Nimic ieşit din comun până aici, însă ce-a urmat e demn de Darwin Awards. Nici n-am apucat să savurez bine victoria asupra dihaniei, că muma fuge la baie, tuşind şi vomitând, cu lacrimi curgându-i din ochi şi faţa când roşie, când albastră, zici că era un fular Steaua.

Să râd, să plâng…

– Ce-ai păţit? Ţi s-o făcut scârbă de gândac? întreb io proptită în tocu’ uşii de la baie.

Aşa-i când ai mai puţină inspiraţie decât ăla care-o inventat steagu’ Libiei. N-apuc nici să duc bine vorba la capăt, că încep şi io. Simt că mă asfixiez, văd stele verzi, semn că nu mai ajunge suficient oxigen la creier, îmbrăţişez wc-ul şi fac raţele fericite.

Şi o ţinem aşa vreo 15 minute, io deasupra budei, muma deasupra chiuvetei, uitându-ne una la alta când nu tuşeam şi vomitam şi râzând de prostia omenească. Ne-am intoxicat cu spray de gândaci. Homo sapiens my ass.

Am stat vreun ceas la răcoare să ne revenim, hohotind cu lacrimi de cât de inteligente suntem să dăm cu atâta spray, zici că voiam să asfixiem evrei. Oricum, judecând după cât e de puternic, spray-ul ăla ar trebui ridicat pe puţin la rang de bombă atomică. Ar trebui să-l sun pe premierul Turciei, să-i vând un pont…

this will kill you before your bugs!

Ironie 1: Verific numele Aroxol pe net, primul rezultat iese aeroxol – Es un medicamento que se utiliza para mejorar la respiración. (pentru cei care no hablan español, înseamnă medicament folosit la îmbunătăţirea respiraţiei).

Ironie 2: Când m-am dus să ridic “trupul neînsufleţit al cadavrului celui decedat”, vorba domnului ministru, gândacu’ nostru, dragu’ de el, încă mai dădea dintr-un picioruş. :|