N-aş şti să răspund la întrebarea din titlu. Să mă lumineze cineva, pentru că germana mea sucks. :D

Leapşa vine de la Tomata şi sună cam aşa: “Pentru această leapşă, înşiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poţi înlocui cu o carte preferată care conţine acea literă în titlu. Ai voie sa pui în lista ta şi cărţi care nu aparţin beletristicii”.

Fin’că am o oareşce diaree verbală care nu se poate exterioriza decât în scris, din lipsă de forme de viaţă cu care să ciu pe-o minte şi în aceeaşi ţară, io am adăugat şi nişte mici comentarii, care nu-s musai.

A – Anomalii, Joey Goebel
Am scris despre aici. Rooock all the way, plus multe concluzii triste şi dezamăgitoare despre zilele noastre.

B – Bunavestire, Nicolae Breban
Ah, carte din bibliografia obligatorie de la cursu’ marelui critic. Ritm antrenant, expresii obsesive… Se lipeşte de tine şi n-o mai laşi din mână. Îi o poveste faină şi puţin bizară, mai ales ultima treime.

C – Celelalte poveşti de dragoste, Lucian Dan Teodorovici
Povestioare cu schelet comun. Volum foarte, foarte mişto. Scriitură simplă de mare impact. Şi alte laude. :))

D – Dicţionarul diavolului, Ambrose Bierce
Nu-i roman, da’ Doamne, cât am putut a rânji!

E – Enzo sau arta de a pilota pe ploaie, Garth Stein
Vai, ce dramă şi câte bocete am tras când am terminat cartea asta, atât de minunată pentru un iubitor de animale. Emoţionantă pân’ la Dumnezo şi înapoi.

F – Fahrenheit 451, Ray Bradbury
O distopie pe gustul meu, care merită citită de elevii care n-o luat bacu’ să treacă oceanu’ neştiinţei. :D

G – Germinal, Emile Zola
Oho, naturalismul. Alta din biografia obligatorie care are nişte scene horror, ce-ţi revin în faţa ochilor la ani şi ani după citirea cărţii… Cunoscătorii ştie!

H – Heart-Shaped Box, Joe Hill
Adică fiu-so lu’ Stephen King o scris o carte cu titlu de piesă Nirvana. Am trecut de jumătatea ei şi n-o mai pot lăsa jos. Păcat că stau prost cu timpu’ liber. Tre’ să scriu despre ea când o gat, neapărat!

I – Noah, că n-am citit o carte care-ncepe cu litera asta. Da’ fin’că-s rebelă şi nu respect regulamentu’, zic două cu Î. :P Întâmplări în irealitatea imediată, Max Blecher (adevăru-i că nici nu l-am încălcat, este I în titlu :D)
Aş reciti oricând cartea asta, parcă mă duce-n altă lume. E atât de altfel scriitoru’ ăsta al nost’…

Î – În ţara ultimelor lucruri, Paul Auster
Hîîî, altă distopie marcantă şi memorabilă.

J – Jane Eyre, Charlotte Brontë
Victorianism at its best. Roman clasic, la care-ţi palpită inimioara când curg mierea şi laptele din pagini. Sweet love. :)

K – Kafka pe malul mării, Haruki Murakami
Na, luaţi de-aici K, dacă K vreţi! :)) Faină carte, deşi încă-s în dubii dacă-mi place sau nu Murakami.

L – Lisey’s Story, Stephen King
Eh, doar o altă operă mişto şi excelent scrisă a Regelui. Un fleac…

M – Maestrul şi Margareta, Mihail Bulgakov
Asta cred că-i cartea mea preferată. Ever. Amuzantă, adâncă, mistică, tandră. Ce melanj, dom’le, ce bunătate de lectură!

N – Narrative of the Life of Frederick Douglass, an American Slave, Frederick Douglass
O poveste adevărată şi impresionantă despre autorul însuşi. Ominii de culoare au tăt dreptu’ să se simtă lezaţi de ce le-o făcut ominii albi.

O – O iubeam, Anna Gavalda
Poveste de dragoste care îţi sfârtecă sufletu’, mai ales dac-ai trăit-o pe propria piele.

P – Peripeţiile bravului soldat Švejk, Jaroslav Hašek
Citeam cartea asta pe sub bancă, în liceu, chiar înainte de bac. Profa de română m-o iertat că nu ştiam lecţia de zi, când i-am zis cu ce altceva mă îndeletniceam în ajunul năpastei examenelor. :)) E greu să găseşti o carte cel puţin la fel de amuzantă… O ador!

Q – Thérèse Desqueyroux, François Mauriac
O carte fără sens a unui autor altfel genial.

R – Requiem for a Dream, Hubert Selby Jr
O tu, dulce lucrare de licenţă… :)) Faină şi tristă poveste, care-ţi răscoleşte tăte cele-n tine, de la inimă pân’ la stomac.

S – Sophie’s Choice, William Styron
P-asta n-am citit-o integral, că era a unei profe, da’ cât am parcurs din ea a fost impresionantă. Iar la film am plâns ca disperata vreo cinci minute, când eram la facultă, la cursu’ de literatură americană şi film.

Ş – Şogun!
=)) Ideea nu-mi aparţine.

T – Time’s Arrow, Martin Amis.
(etubirt) .icia erpsed sircs mA

Ţ – Cum mi-am petrecut vacanţa de vară, T. O. Bobe
Îi vară, ăia norocoşi dintre dumivostre sunteţi în vacanţă… ce mai aşteptaţi?

U – The Fall of the House of Usher, Edgar Allen Poe
Scary shit that was, I tell thou. Dar incredibil de mişto scris.

V – Vocile nopţii, Augustin Buzura
Io atâta o să mă rog de prekinii mei să citească minunăţia asta de carte, până-i aduc pe toţi cu lectura la zi. Mi-a plăcut atât de mult, încât vreau toate cărţile omului ăstuia, deşi am înţeles că unele-s mai grele (şi implicit mai faine).

X – Middlesex, Jeffrey Eugenides
:) Iubire la prima citire. Am mâncat pe pâine ditamai cărţoiu.

Y – The Legend of Sleepy Hollow, Washington Irving
Altă poveste clasică, cu fiori. Spooky.

Z – Zamolxe, Lucian Blaga
Piesa asta de teatru m-o convins că Blaga îi un autor deloc de neglijat şi din punct de vedere dramaturgic. Că-n rest eram lămurită.

Ameer, Cristi, Liviu – îi rându’ vostru.

Nu poci să-mi dau seama unie naiba mi-i căpăţâna zilele astea de n-am anunţat mai repede, da’ fie şi cu întârziere: lume, lume, mare expoziţie de carte străină la noi la facultă ! Udemeriştii de la Bookstation vin cu desaga după ei din Ungaria şi stau de luni ‘neaţa şi până marţi sara la noi, la Litere, în sala R21; au o grăma’ de broşuri, cărţuci, cărţulii, cărţi, cărţoaie, enciclopedii şi dicţionare în engleză, franceză, neamţă şi spanioală.

OK, şi ce-i cu asta ?

Păi, ideea e că sunt cărţi noi vândute în regim de anticariat, adică ieftineală la metru’ de cărţi. @-) O profă zicea că amu’ ceva vreme o luat de la duzii ăştia mai mult de 50 de cărţi nou-nouţe de beletristică miştoacă cu un milion (!!!). Noi nu ne încredem în aceste fermecătoare spuse, însă speranţa-i vie. :))

Aşa că haidaţi luni şi marţi, între 9 şi 18 ! Sau dacă vreţi, ziceţi-mi ceva ce vreţi neapărat/căutaţi demult/pândiţi să cie mai eftin, că arunc o privire. Am o râcă, o boală, un itch să mă-nfig într-o bancnotă de 100 de lei de care nu m-am atins vreo două luni de zile, ceva de spăriet ! $-)

Şi dacă ajungeţi din întâmplare p-acilea, nu, nu-s din Bucureşti, nu mereţi acolo la Litere să rămâneţi cu buzoaiele umflate şi nu de frig. :))

M-au bombardat cu ea din două direcţii. Întâi Cristy, apoi Tomata. Şi fin’că m-au nimerit fix în domeniu’ de activitate (lol), iaca:

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit din dragoste?

Martin Page – O perfectă zi perfectă, ca să vadă că se poate suferi mai abitir din lipsa suferinţei din dragoste, sau aşa ceva.

2. Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului/iubitei?

Asta e tricky, pentru că depinde de iubit, goddammit. Da’ cum cred că tot de prin sfera rockărească i-oi şi m-or alege, zicem Joey Goebel – Anomalii.

3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?

Augustin Buzura – Vocile nopţii. Nu ştiu, pentru că cei mai buni prieteni ar înţelege şi ar digera genul ăsta de literatură introspectiv-politică.

4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?

Hmmm, nu Jules Verne, Gândăcelul, Puiul sau alte chestii plictisitoare, respectiv extrem de traumatizante şi marcante pe viaţă. :)) Nu ştiu, cred că io una, la 10 ani sau poate un pic mai repede, am citit într-o singură zi O sută unu dalmaţieni, apoi a doua zi am mai citit-o încă o dată. Într-o săptămână ştiam pe de rost pasaje şi noaptea dormeam cu cărţulia. :)) O am şi acum şi mai c-aş reciti-o.

5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier/călător?

Având în vedere că-l bănuiesc a fi mereu curva drumului, ceva uşor, care curge, citibil oriunde şi în orice condiţii. În consecinţă, nişte Kant. =)) Glumesc. Uhm, mai bine poezie, să n-aibă nevoie de semn de carte. Orice volum de Blaga, par example (mai nou am intrat în febra Lucian Blaga şi abia aştept să-nceapă facultea, am curs special cu şi despre dânsul :D).

6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?

Fraţii Jderi de Sadoveanu, să moare toţi duşmanii dacă trec de-a treia pajină, mâncatzash.

7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?

The Shining a lu’ King, să-l prindă şi să-l ţină şi să-i bubuie corazonu’ şi să nu-o mai lase din mână până nu află wtf. Dup-aia primul impuls va fi să-şi cumpere toate cărţile pe care le-a scris regele vreodată, cred. Sper. Altfel îi lipim eticheta cu “cauză pierdută” şi-i dăm pace.

8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia “cu nasul pe sus”?

Ceva fancy şi pretenţios. Maestrul şi Margareta de Bulgakov. Nici un om cu nasu’ prin văzduh nu va recunoaşte că nu i-a plăcut, chiar dacă nu i-a. :))

9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?

Alina ? Eeeeh, vreo biografie de trupă indie. :)) Nah, de fapt avem cam aceleaşi gusturi, cred, deci ce-oi citi şi mi-o plăcea la vremea respectivă.

10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?

Middlesexu’ lu’ Eugenides, ca să testăm gradul de open-mindedness, dacă tot se bate cu pumnu-n cheptosan că le-a văzt păh toate.

Se duce la Lee, Cătă (tre’ să-ţi dau muierea uitată înapoi ! şi da, mi-o plăcut la nebunie ! :D) şi pikchiu. Spadez, tu ? Ce faci ? Îţi prieşte vacanţa ? :))

Nu ştiu alţii cum sunt, da’ io, când mă gândesc la căţelandri d-ăştia mari cât viţeluşii, cu cap mare de urs, blonzi şi cu priviri şi bot mereu umede, aproape-mi dau lacrimile de drag. :)) Vorbesc, desigur, de labradori şi goldeni, rasele mele preferate de când mă ştiu. Mai exact, de când scânceam şi io că aş vrea unu’, iar ai mei nu mai ştiau cum să-mi explice că stăm la bloc şi aşa ceva e exclus. Acum, privind retrospectiv, mi se pare cea mai mare frustrare a copilăriei şi cam singurul motiv pentru care aş fi fost de acord să transhumez de la oraş la sat, recte de la înfundătură existenţială la fundătură existenţială. :D Da’ nu-i bai că mă fac io om mare, aşa că, dacă nu mor până atunci, la 30 de ani o să vedeţi o blondă târâtă prin parcurile patriei de un căţelică şi mai blond, încercând cu disperare să-şi păstreze demnitatea şi să nu pice de prea multe ori în bot, sau să nu facă duş neprogramat cu salivă, sau câte şi mai câte… :))

Până atunci, însă, citesc un blog mişto despre cum o fi să fie, da’ nu rezist nici tentaţiei cărţilor. Când se iţeşte printre rafturile de la Anthony Frost o copertă ca asta…

… şi nu ai nici un fel de reacţie, om nu te poţi numi. :)) Puţin mi-a păsat că e cărţulie pentru copchii ceva mai mărişori (se găseşte cu titlul Bad Dog, Marley! sub formă de picture book pentru bebe şi cu titlul Marley & Me în varianta pentru adulţi, însă acolo era doar asta, varianta not a kid not yet an adult, Marley, a dog like no other). John Grogan, el autore, e jurnalist, deci capitolele cărţii seamănă mai mult cu un soi de articolaşe, scrise exact ca la ziar, cu fraze scurte, fără înflorituri sau metafore. Pur şi simplu întâmplări piperate cu umor şi tandreţe de iubitor de animale, despre cum e să trăieşti 13 ani cu o frumuşaţă de labrador zălud, devastator şi ineducabil, pe numele său Marley. M-am amuzat copios, şi deşi sfârşitul de râsu-plânsu’ al cărţii era previzibil, tot am fost fântână arteziană pe la ultimele pagini, pentru că da, oricât de clişeu ar părea, orice animăluţ te schimbă şi-ţi crestează sufletul în forme pe care nu le puteai bănui vreodată.

„In a dog’s life, some plaster would fall, some cushions would get ripped open, some rugs would shred. They were costs we came to balance against the joy and laughter and protection and companionship he gave us. We could have bought a yacht with what we spent on our dog and all the things he destroyed. We’d take Marley any day. Yachts don’t wait by the door all day for your return. And they don’t live for the moment they can climb into your lap or ride down the hill with you on a toboggan, licking your face.”

Mai sunt câteva astfel de pasaje în carte, nişte truisme de fapt, da’ asta nu înseamnă că nu ţi se instalează incomodul nod în gât. Cam ăsta-i efectul dragostei necondiţionate, care răzbate până şi din paginile unei cărţi pentru copii. Pentru că…

“When you have love, most of the other pieces fall into place.”

… şi cred că, într-o mai mică sau mare măsură, ar trebui să fim cu toţii de acord. :) Şi, de parcă toate astea nu erau suficiente pentru sfredelirea spirituală, la mijlocul cărţii sunt şi poze cu Marley care, am uitat a vă zice, chiar a existat, iar povestirile din carte sunt, cum ar zice Acasă TV, adevărate.

O altă carte, de data asta cu ceva mai multe pretenţii literare, e Enzo sau arta de a pilota pe ploaie a lui Garth Stein, cumpărată în aceeaşi zi cu dragul de Marley. :)

Practic, e povestea unei familii, spusă din perspectiva labradorului lor, Enzo, care istoriseşte totul de pe patul de moarte. Stăpânul lui, Denny, e pilot de curse, iar soţia lui Denny, Eve, are o tumoare malignă pe creier. Enzo vrea să moară, fiind sigur că se va reîncarna ca om, deşi uneori simte că nu va reuşi să pătrundă natura umană: să-şi calculeze reacţiile, să nu acţioneze conform instinctului, să nu trăiască fiecare zi ca şi cum i-ar fura-o morţii. Întreaga lume a acestui căţel adorabil e evocată doar cu ajutorul imaginilor pe care le cunoaşte; viaţa se traduce printr-o cursă de maşini pe ploaie, una din nenumăratele înregistrări la care-i place să se uite cu Denny; analogiile sunt ingenue, de fapt întreg aerul expunerilor lui Enzo e naiv: măreţia şi tot ce-i bun în viaţă seamănă cu o friptură de porc la proţap, elementele imprevizibile sunt stropii de ploaie. :)

„Iată de ce o să fiu o persoană bună. Pentru că ascult. Nu pot vorbi, aşa că ascult foarte bine. Nu întrerup niciodată, nu deviez niciodată cursul discuţei cu un comentariu de-al meu. Dacă sunteţi atenţi, veţi vedea că oamenii schimbă constant direcţia conversaţiei cu ceilalţi. E ca şi cum ai avea în maşină un pasager care înşfacă brusc volanul şi te duce pe o stradă laterală. (…) Învaţă să asculţi! Te implor. Prefă-te că eşti un câine cuminte şi ascultă-i pe ceilalţi în loc să le furi poveştile.”

Cu toate că, pe alocuri, cartea (sau traducerea, că nu-mi dau seama) aduce prea mult a manual de self-help, how to şi altele asemenea, e un deliciu pentru orice iubitor de animale şi de curse de maşini. E de o drăgălăşenie rară, are o sensibilitate distinsă şi mai să ţi se frângă inima la unele pasaje. Nu mai zic nimic de candoarea inimii de câine loial şi iubăreţ, că atunci chiar n-aş mai avea răbdare până la 30 de ani. :)

Merită, citiţi-le dacă daţi de ele pe undeva. :) Şi dacă mai ştiţi astfel de cărţi cu specimene canine sau chiar şi de altă natură (păsări?), neapărat să-mi ziceţi.