Dialogul surzilor. Cam aşa s-ar putea defini anumite crâmpeie din conversaţiile mele zilnice cu Fişioru’, de parcă Ardealul şi Moldova ar fi galaxii diferite, nicidecum părţi ale aceluiaşi tot unitar, mândra şi minunata Românie.

Fişioru’ e un tip energic, mare iubitor de natură, de la obiceiuri culinare până la ilustrarea perfectă a zicalei “codru-i frate cu românu'”. Dac-ar fi după el, ar bicicli zilnic sute de kilometri, pe orice tip de vreme, şi s-ar hrăni numa’ cu verzăciuni. Am impresia că dac-ar avea propria sa grădină, s-ar duce cu ulei, oţet şi condimente şi ar paşte salata direct din straturi.

Io, în schimb, aş duce pururea un trai tomnatic. În pat, tolănită pisiceşte cu o carte în mână, hrănită cu foarte puţine chestii sănătoase şi lăsată-n pace până mi se atrofiază muşchii, căci doar atunci aş simţi nevoia să-mi părăsesc culcuşul. Dac-aş avea propria grădină… ar fi plină de buruieni. :)) Care, desigur, n-ar apuca să crească prea tare, căci Fişioru’ ar fi mereu pe fază…

În fine. Probabil vă întrebaţi cum ne petrecem timpul împreună.

Păi, cum ziceam, pe lângă diferenţele mari de personalitate, ne mai şi zbatem, uneori, să pricepem simplele lucruri pe care le avem de comunicat unul altuia. Par example, l-am urât mereu pe Fişior deoarece spunea că “amorţeşte în casă” taman când se încălzea. “Se DEZmorţeşte, moldovean pe dos ce eşti!”, îl contram mereu. Până az-iarnă, când am păşit prima oară în bârlogul feşioresc din Bucovina. Nu ştiu cum o fi pe la alţii, dar acolo dezmorţirea înseamnă frig, iar amorţirea cald, fix invers faţă de Ardeal. Noah, mai pricepe ceva de poţi!

Iată doar câteva exemple de astfel de conversaţii, pe care nu le-aş pune neapărat pe seama diferenţelor dialectale. :D

Exemplul 1: Ce înseamnă a face pe cineva cu ou şi oţet?

Pe la începuturile relaţiei, mă ciondăneam cu Fişioru’.

– Iar mă faci cu apă şi oţet! :(
– Cu ce?
– Apă şi oţeeet! :(
– Ăăă, cu OU şi oţet, poate vrei să zici, mă strâmb io ţâfnoasă.

Ce s-o lipit de el, hotărâţi voi din ciorovăielile actuale…

– Rox, da’ chiar tre’ să mă faci iar cu apă, ou şi oţet?

Exemplul 2: Cum adică “încă astăzi şi mâine“?

Fişioru’ este prototipul fumătorului pasiv. Nu dă niciodată banii pe ţigări. Dacă primeşte vreuna, bine, dacă nu, rezistă o viaţă fără, dar pofteşte la fel de mult cum mi se scurge mie saliva după ciocolată. :)) Într-o zi, apare Fişioru’ acasă şi dă să mă ţuce focos.

– Bleaaahhh, iar ai fumat pe la facultate? Uai, ‘tu-ţi ţigara încă astăzi şi mâine!
– ?… Nu, nu mai am astăzi cursuri, numa’ mâine şi vineri.

Ardelenii m-o-nţăles, bag mâna-n foc. Moldovenii să stea la coadă, că Fişioru’ nu-s sigură că o priceput nici acuma.

Exemplul 3: “Este“, “e” sau… “îi“? Şi la vară cald, fireşte.

Ajung joi seara frântă casă şi-i spun veselă Fişiorului:

– Îi Mel în Bucureşti!
– ?
– Îi Mel în Bucureşti…
– Cum adică, în tot Bucureştiu’?
– /:) … Fişior, iar ai beut gaz? Ai mâncat di pă jos, ce ai?
– Păi cum adică e-mail în Bucureşti? Ce vrei să zici cu asta?

Mel dragă, mă ştii că-s o rânjită, da’ nici prin gând n-ai gândi cât am râs atunci. Păcat că nu ne-am văzut ca să-ţi fi demonstrat pe viu. :) Da’ recuperăm în Mureş, că tre’ să viu neapărat. Io o să te-anunţ din timp, să nu te-mbolnăveşti sau să ai de lucru fix în zilele alea, da?

Acestea fiind zise, dragi moldoveni şi ardeleni… la tăţi ni-i greu, da’ lăsaţi-le naibii de diferenţe culturale. La urma urmei, pălinca-i limbaj universal. :D