Exemplul 1
Te cheamă Luci, iar Fişioru-ţi zice donator de organe. Chiar dacă te-ai motociclit vreme îndelungată, ţi-ai rupt piciorul spart capul doar pe gresia propriei tale băi, alunecând la duş. Într-o zi, ţi-ai făcut un blog.
io: stai ca vb la tel
Luci: k
Luci: am o mica rugaminte, dupa
Ioi noah şi thulai doamne, îmi cere Luci un favor. M-o ajutat să-mi plătesc, odată, 3/4 din chirie, când eram strâmtorată. Suflet mare, de motociclist. Dar ştiam de la-nceput că rugămintea lui n-o să aibă legătură cu asta.
io: zi, ca citesc
io: doar nu pot raspunde
io: :))
Luci: ok
Luci: inainte de rugaminte
Luci: vreau sa NU te simti obligata sa accepti asta – pe motivul ca ti-am imprumutat bani
Luci: ca nu de-aia ti i-am imprumutat, ca sa te oblig la ceva
Luci: zic asta ca sa elimin orice suspiciune
OMG, mă vinde la ruşi! Mă dă la proxeneţi! Mă vinde pe ebay!
io: asa…
Înghit în sec.
Luci: te bagi la un schimb de linkuri? doar daca vrei, fara alte subintelesuri
Luci: :)
E clar. Link la ruşi, proxeneţi, ebay.
io: cu ce/cine?
* sunet de tobe *
Luci: cu mine
Luci: :)
Luci: de blog zic
io: =))))))))))))))))))
io: aaaaahahahhahahahhahahaahhahah
io: deci ma sparg, sa mor io
io: erai asa precaut de zici ca urma sa ma pui sa pun link la ceva masaj erotic
io: :))))
Luci: :))))))))))
Luci: pai – asa fac eu rugamintile
io: ioi, ca rad cu lacrimi
io: :))))
Într-adevăr. Aşa-s io, inabordabilă, încât era nevoie de discursul ăsta prudent, ca perniţele mâţei, să mă convingă să fac ceva ce aveam de mult de gând. Culmea şi Luci ăsta! :)) Evident, comentariile sunt o hiperbolizare a situaţiei, dar orişicât… Nici nu l-am pus în blogroll decât acum, folosindu-mă de ocazie să-l prezint aşa cum se cuvinte. Aşa că citiţi blogu’ lu’ Luci motociclistul, care-i mai mult de idei decât de fapte, da’ şi când îi de fapte… muriţi pe voi de râs. E un prekin adevărat, un drojdier de calibru şi un povestaş pe măsură. Băiet bun şi fain, Luci ăsta. ;)
Exemplul 2
Ei, aici devine serioasă treaba. Am primit, de-a lungul anilor, mai multe mailuri faine de la “fani”, cum îmi place mie să le zic cititorilor înfocaţi ai blogului aici de faţă. :) Cel de la Sorana mi s-a părut însă foarte mişto şi sincer, iar senzaţia de fericire pe care-o ai când cineva îţi spune că-i faci ziua mai bună e nepreţuită. Am să-i redau mailul în întregime:
Draga Roxa,
Iti scriu ceea ce s-ar vrea sa fie un mail de multumire.
Pentru o perioada am fost plecata din tara, iar pe cat de ireal imi parea visul pe care il traiam printre oameni fericiti si intelepti de pe alte meleaguri, cam tot pe atat inca simteam nevoia de socializare in limba materna. Asa am dat, rascolind, de blogul tau, pe care l-am savurat cu nesat.
M-ai facut sa rad cu lacrimi si sa ma induiosez gandind ca, poate, am fost prea necoapta si nu m-am lasat sa vad si acolo oameni fericiti, curati, neafectati de mizeria cronica din Bucuresti. Ma intorc in tara pe de o parte nespus de trista, dar inseninata de ideea ca as putea gasi oameni frumosi si rafinati. Asadar acest mail este unul in care iti multumesc ca imi faci intoarcerea mai usoara.
Cu sinceritate,
Sorana.
Sorana n-are blog, din păcate, da’ pare-se că dac-ar avea, ar avea link aici. Doar pentru că şi ea, la rândul ei, m-a făcut să zâmbesc şi să mă laud că am cititori bestiali. :) Un sincer mulţam fain, Sorana, pentru că m-ai făcut să simt încă o dată că şapte ani de blogging reprezintă şi altceva decât un hobby. ;)
