În primu’ rând, în cazu-n care-aţi uitat că lucrez la gazetă, tre’ să v-o prezint pe singura formă de viaţă inteligentă din redacţia asta (în afară de mine, desigur): Incolora. Ea e dovada vie că încă-ţi mai poţi iubi colejii de muncă, deşi, aşa cum spunea şi ea, noi suntem prekine înainte de toate. Cu alte cuvinte, îi de-a mea, mă! :D

Având în vedere că ieri am cumpărat chilipiruri de la Dalles (io mi-am luat doar primele două din listă), m-o prins o oră indecentă din noapte cetind cu nesaţ.

Evident, azi am apărut la bureaux ca o legumă.

Putea să se pornească al treilea război mondial, să ningă sau să fie 40 de grade, să descalece Cozma din metrou la Universitate, să se pupe Vadim cu ungurii şi să-şi facă Guţă trupă rock, să cânte Rage Against the Machine live at Big Berceni, că io tot nu observam. Picam în bot de somn. Tot ce puteam să fac era să mormăi “unde-i cofeina, daţi-mi cofeina…” Ocazional, mă mai plângeam că colegii-mi de bureaux fac linişte prea tare şi nu poci aţipi.

Prin urmare, era din nou momentu’ s-o iau pe Incoloră de mână şi să purcedem întru căutarea de Dr Pepper, prim-elixir al vieţii (scuze, Pepsi, ai fost retrogradat pe locu’ 2). Ajungem în magazinul de lângă sex shop şi găsim, din păcate, o singură doză din licoarea fermecată. O iau, plătim, plecăm.

La semafor, neuronu’ meu extenuat se exprimă:

– Cât de tâmpiţi îs ăştia să aducă o singură doză de Dr Pepper la magazin, tu?

Incolora face o pauză de două secunde, să vadă dacă vorbesc serios, apoi dă-i şi râzi şi nu te mai opri…

Amu’  întreb şi io, că zo nu ştiu: cât de tâmpit să fii să crezi că cineva o adus în magazin UN SINGUR Dr Pepper? Mi-era somn sau eram blondă? Fiţi blânzi, nu suport veştile proaste. :))

(Vine şi partea a doua de Balkanik. Când mă trezesc.)