Mi se-ntoarce astăzi Fişioru’ de la facultate, râzând în hohote. De-obicei, când moldoveanu’ meu îi aşe binedispus, doar trei lucruri s-ar fi putut întâmpla:
- a scăzut euro, deci plătim mai puţin la chirie (chestii de oameni mari, nu-i aşa, Silvia?);
- a început să se aplice legea cu eutanasirea maidanezilor;
- a reuşit să umilească pe cineva într-un domeniu în care nici el nu e expert.
Având în vedere că aproape gâdilea norii, atâta de sus îi ajungea nasu’, am mizat pe ultima variantă. Am avut dreptate, căci o femeie cu gândurile neîntunecate de PMS rareori se-nşală. Astfel, Fişioru’ mi-o povestit mândru cum i-a aplicat, metaforic vorbind, un tuşeu rectal profei sale de mecanisme fine, care avea ceva baiuri cu pluralele limbulului român, repetând încontinuu ceva legat de… două roate.
– Doamna profesoară, da’ nu cumva se zice două roţi?
– Nu nu, ştiu eu sigur. Corect e două roate.
– ~X( E două roţi! Consultaţi DEX-ul, iese triumfător Fişioru’.
În urma polemicii, colegii îl privesc acum pe Fişior ca şi cum ar avea cojones de zgârie asfaltul când păşeşte pe coridoare. Profa însă îl urăşte cu pasiune şi abia-l aşteaptă la examen. Sunteţi de acord să-l întrebăm atunci pe marele dom’ inginer Fişior di la Suşiava dacă i-o mers ziua ca pe roţi? >:)