S-o dus şi 2009 şi, odată cu el, şi liniştea-mi neperturbată. Îi întâi. În 5 am primu’ examen, how ’bout that ? :)) Şi mai vin vreo 12 pe lângă el, odată cu deadline-ul pentru un capitol din licenţă. Recenzii, referate, workshop, prezentări… da’ ce ‘mnezo, chiar tre’ să mă plâng în primu’ post din an ? Mai bine să ţopăim ca prostănacii: s-o reunit oficial Soundgarden şi performantul meu radar cu detector de concerte amuşină turneu ! :D Ieeeeeee, împheună am învins ! Chhis Cohnell, dhagostea mea ! :X

În altă dezordine de idei, am fost să văz Bastarzii Inglorioşi la cinema şi nu pot a mă aptsine să nu zic oareşce: AWESOMENESS !

Încă un clasic al lu’ badea Tarantino, pe care mulţi mofturoşi, năzuroşi şi preţioşi îl desfiinţează şi-o vor mai face, da’ pe care io l-am savurat din plin şi m-am şi lins pe dejte p-ormă. Dacă chiar ar trebui să-i caut nod în papură, m-aş lega de ritmul prea puţin alert al poveştii, da’ a fost ok şi cela, mi-a dat timp să-mi revin din şocul cultural-istoric. Sau, mai degrabă, din râs. :)) Brad Pitt dovedeşte înc-o dată că nu-i doar o păpuşe masculină, ci chiar ştie interpreta un rol fain şi tare hazos, if ya ask me. M-am spart de râs şi io, da’ şi Runecica. Ajunsesem să râdem de nazişti omorâţi care râdeau de evrei omorâţi, ceea ce e greşit din orice unghi ai privi-o. :)) Aşteptam cu oroare momentul aprinderii luminilor ca să fim reperate şi luate drept “hlizitele ălea incorecte politic”. :)) Noah, revenind la film: “ăla rău” , fizic, seamănă izbitor cu prostănacu’ menţionat în primul paragraf. Tarantino e tot într-o ureche cu fixurile lui, iar das Führer o păţăşte măcar fictiv al’fel decât de mâna lui, arză-l-ar focu’ ! :D Io zic că merită, da’ dacă nu vă place, simţiţi-vă liberi să mă trimiteţi în buon giorno. ;)) Şi-n arrivederci deopotrivă.

V-am zis de musique, de filme, aşa că mă opresc aici deocamdată. Nu înainte de a spera că-n următorul calup de doişpe luni încheiate să ciu mai sănătoasă (nu numa’ la figurat) decât în ăsta ce tocmai a trecut şi cel puţin la fel de petrecăreaţă. Şi să scriu mai mult p-aci, că-i păcat de-atâtea poante rămase nepovestite. :) 2010, haida de ! Ceea ce vă doresc şi ‘mneavoastră. \m/